CANŢONIERUL INIMII
Ediţie bilingvă de Geo Vasile
(Grinta Editura, 2018)
ISBN 973126997-5

CANŢONIERUL INIMII

“Îmi apăreau dinaintea ochilor figurile femeilor pe care le
iubisem, dorisem şi cântasem, dintre care însă doar pe
câteva reuşisem să mi le-apropiu şi să le posed. Acele viziuni,
cu sau fără nume, reveneau fără excepţie. Şi pricepeam, după ce
uitasem în lunga mea mizerie, că ele erau adevăratul
meu patrimoniu şi preţ al vieţii mele, că se păstraseră
nealterate, că reprezentau evenimente devenite astre pe
firmament, pe care eu puteam să le uit dar nu să le anulez:
succesiunea lor întruchipa legenda vieţii mele, valaorea
indestructibilă a existenţei mele.”
Hermann Hesse, Lupul de stepă
   

Ce contează
să cunoşti lumea
dacă n-o iubeşti 
Lao-tzû

Adevărul nu este în lucruri
ci în limbaj 
Ludwig Wittgenstein

Nu există poezie de dragoste
fără cruzime
Marianne Moore

DIN DRAGOSTE

Te-am iubit
îţi jur
cu un sentiment
impur
dar neprecupeţit..
şi, orice ar fi
fost să fie,
nu mă căiesc, nu,
n-am furat.
Îţi garantez:
faţă de ceea ce
ţi-am luat,
ţi-am dat în schimb
întreit.

 BLÂND

Respiră blând,
pe negândite intră
puţin câte puţin
adânc în mine
topită şi rarefiată,
depune-ţi esenţa
culeasă
în mâna-mi.
Iată-te în extaz:
te voi duce departe
acolo unde viaţa
mă sileşte să merg,
gata însă
să mă întorc la tine,
cel puţin după miros,
după ce te-am
scos
din al meu vas.

UŞA

Iţi vei fi dat
seama:
cu cât împing
mai tare să intru
cu atât mai mult
te deschizi
şi, deschizându-te
ca şi cum ai fi fost
propria-mi uşă,
aluneci în mine chiar
până-n punctul
unde mă aflu
ajuns.
Şi-avându-te în mine
e ca şi cum m-aş regăsi
întreg
una cu ţinta,
fără scadenţa
datoriilor,
în coincidenţa
contrariilor.

FOAME

FRENEZIE

OBOSEALĂ

VIS

NU NE MAI FERIM 

TREZIRE

Scrutez lumea
ce se întoarce
odată cu lumina
de după pliul
chipului tău
adormit,
dincolo de răsuflarea
ce-n treacăt
îţi atinge nasul şi
lăuntrul surâsului
pe care visul
ţi l-a lăsat.
Este bucuria iubitei
înlăuntrul iubitului
pentru ceea ce e, da,
pe cale de-a se naşte...
dar ca un făcut
gata de a-nvia
şi nicicând de tot născut.

DUPĂ MIROS

Te-am văzut în vis
alergând să mă-ntâmpini
surprinsă şi bucuroasă
că m-ai regăsit,
la fel şi eu, fericit
chiar dacă simţind
că mă ştiai de undeva,
convins de-amăgire
şi că emoţia
era mai ales a mea.
Şi în cristalul
vedeniei mele
din pricina nasului
s-a întâmplat, până una alta,
că te-am sărutat
rezemaţi de un zid galben
ţinându-ţi în braţe
parfumul.
Trezindu-mă-n zbucium
m-a apucat aleanul
şi mi-a dogorit înlăuntru
cât e ziua de lungă,
dar eu nu voiam să-l sting
fericit, adăstând
să mă perpelesc în cuptor.

CHEIA

MÂINILE

PATUL

Patul  iubirilor
e un câmp de bătaie
al misterului:
dăinuie pacea
în război şi-nfruntare,
cu cât suntem mai morţi
cu-atât trăim mai bine
când înviem
şi, lovind,
fiecare vrea să fie străpuns.
Sfinţenia se umple de noroi
şi se afuriseşte,
mântuită
în a fi fost violată.
Cel ce capturează
vrea să fie ostatec
şi drept e întotdeauna
cel ce e-n greşeală.
Orice armură
e bună
în lupta corp la corp.

ARZĂTOR

Mă loveşti înlăuntru
necontenit,
mă supui torturii:
te simt
acum stăpâna
venelor mele,
regina forţei
ce între timp împinge
înafara mea
şi-ncearcă să inunde
partea din tine
ce ne-ncetat renaşte
dă năvală şi încârligă
arzătoarea-mi
spre a răpune-o,
nestăvilita-mi râvnă
nimic nu-i mai e
de folos...
în a da o gaură lină
îmboldită să lunece
în jos odată cu sângele
făcând din mine ruină,
crescândă şi cale
triumfală
a mea eroină.

START

ÎN LIPSA MEA

Vreau
ca în lipsa mea
să-ţi vorbească
lucrurile
pe care ţi le-am dat
şi, dacă eu nu pot,
să rămână ele cu tine
jur împrejur
să te facă să atingi
vidul
fără vreo ripostă
pe care să mi-o
pui în seamă, tu,
şi pe care îl  încerc
necontenit
cu totul surprinzător
după ce am fost
împreună
de fiecare dată.

ÎN CEAŢĂ

E ca şi cum
mi s-ar fi smuls
o parte din mine
şi fără să mai am  un picior
sau ochi
sau  braţ
înaintez în ceaţă,
nu mai izbutesc
să găsesc drumul:
un gol mă
trage
după el în jos,
îmi taie răsuflarea,
îmi întunecă
vederea,
mă face să simt
viaţa ca pe un lucru van
şi-o pierzătoare carte
de mi te ţii
departe

TRANDAFIRUL ROZ

Floarea ta
bine păzită
ferită pe dedesubt
păstrată în învelişuri
încoronată chiar
şi de spini
negându-se mâinii
ce-o caută...
ce-o pândeşte
parcă tot mai resemnată
apoi din nou tot mai iute-
-o-ispiteşte
coborâre şi urcare,
floare-ascunsă pe aproape
strict supravegheată
la hotar
de o lamă mai
subţire
ce zăpăcindu-se însă
nu mă crestează
în vreme ce-naintez
cu degete
iubitoare
tot mai adânc în rană.

ÎNLĂUNTRUL GURII TALE

Ce vis arzător
înlăuntrul gurii tale :
luat şi părăsit
răpus de muşcătură
din nou luat pe sus
îmbrâncit şi-absorbit
de puterea ne-nfrântă
a iubirii tale.
Şi nici că mai vreau
altceva decât
să fiu totuna cu tine
înlăuntrul tău
în inima inimii tale,
devenind totuna
cu însăşi mireasma ta.  

SUB  TRICOU

Atumci când voi fi departe
te voi visa,
şi. visându-te,
mă voi strădui
să nu visez
crezând că-ţi ating
aievea
pielea ta ca a lunii,
părul
şi-ţi voi pune mâna
pe spinare
pe sub tricou,
călăuzit de tine acolo,
râzând de cât de bine e.
Şi voi izbuti,
chiar şi pe năluca ta,
s-o cuceresc.

  
REAZEM       

Lumina
ce coboară în adânc
se-mprăştie
odată cu vântul
dând ocol lumii.
Iar când
adorm,
se stârneşte
cascada gândurilor
şi te văd amplificată
ca pe ecranul
pupilelor mele,
devii figura
ce străluce
între cele o mie,
adevăratul meu reazem.
Simt că
nu sunt ostatec:
faci să-mi fie teamă
de propria-mi teamă .

ÎŢI VREAU
  
Îţi vreau
tot belşugul cărnii tale
înflorite şi muşcate
zgâriate şi-nguste,
să fac din ea
atotbiruitoarea hrană
singurul leac
care îmi dă vigoare
şi însănătoşindu-mă
dictează, porunceşte
minţii răzleţite
să se lase în voia,
sigură, a divinului
sacrificiu consfinţit
al iubirii,
şi măcelului ei.

ÎN VREME CE
         
Uită de tine,
strânsă în mrejele
îmbrăţişării mele
mai mult ca sigură
că nimic din ceea ce
ne leagă nu îţi va fi sustras,
lasă-te dusă
fără pic de teamă
pentru ceea ce ne-aşteaptă,
ocrotită de privirea
şi răsuflarea mea
 drept singura călăuză
în bezna prezentului,
în vreme ce în preajmă
dincolo de uşă
lumea aşteaptă
cumsecade şi indulgentă
cu ale noatre destine.
Chiar dacă, pân’ la urmă,
lumea învinge întotdeauna
în toate partidele.

PRECUM ZĂPADA
       
Te aşterni peste mine
precum zăpada
şi mă acoperi
într-o clipă
fără să-mi fi dat
măcar seama.
Şi nu mai aud altceva
decât glasu-ţi,
nu văd altceva decât albul
trupului tău
ce topindu-se
m-a tras la fund
şi nu mai răsuflu
în al tău lăuntru
sunt deja mort.

PARAŞUTĂ
  
Încetează, odată,
să te tot opui:
uită de tine
şi lasă-te dusă.
O să vezi că
rostogolindu-te
o să-ţi fiu eu
plasă,
platoşă,
în timpul saltului,
şi-o să descoperi
că revenind la loc
după cădere
e ca şi cum te-ai trezi
într-o altă viaţă
pe care-o credeai
că ai
pierdut-o.

UNA CU MINE
  
În timp ce-o sărut
pe tine te sărut .
O sărut numai
ca să te sărut.
Fac asta numai
ca să te regăsesc
fiindcă îmi eşti departe
şi te trădez
din dragoste,
vin să te caut
într-un alt trup
nu din felonie
sau zădărnicie.
O  îmbrăţişez pe ea
dar pe tine te-am în braţe
şi de tine mă lipesc strâns
cu toată bărbăţia.
Mă bucur de tine prin ea
ce la rândul ei se bucură,
şi-n timp ce termină,
pe tine te simt terminând
la pieptul meu
în braţele mele.
Iar după ce-ai terminat,
nu te las să pleci
cât îmi stă în putinţă:
chiar dacă nu eşti aici
totuşi ai fost a mea,
rămâi una cu mine..

ÎN SFÂRŞIT

Măcar alături de tine
voi găsi calea
pe care n-am găsit-o,
a celui ce iubeşte
fără să fie
la rândul lui iubit,
şi dezlegat, acum,
de legământul
credinţei unuia faţă
de celălalt, complet
eliberat
de povară,
bucuros de-a-mi
gusta plăcerea
ca pe-o înălţare
în sfârşit voi iubi
doar pentru a iubi.

        
STARE PERFECTĂ
  
Visez să mă simt
în starea mea
perfectă
alături de-o femeie
ce-n casă
nu face nimic,
nu găteşte
şi nu face curat:
are grijă de mine
necontenit
stându-mi în preajmă
şi-i place
să privească lumea
din câmpul de bătaie
al patului meu
părăsindu-l
doar să se-ntoarcă
repejor
şi urcă din nou
gata
să preţuiască-n
scufundare 
în hăul fără de sfârşit
mult mai tare
răsuflarea vieţii.

  
CHIAR DACĂ
  
Tot e ceva
că eşti măgulită
de a fi iubită.
Dar faptul că tu însăţi
ai dorit
să-ţi fiu pe plac,
este, cu toate astea,
ideea  fixă
de a fi ultima
între multele
ce crezi
că le-am avut
înaintea ta.
Visul
că te-ai dăruit
unui seducător
chiar dacă mă simt lezat,
te stârneşte mai mult
decât iubirea
mea pentru tine.
Dar de fapr tocmai
fiindcă stai  sub mine
tu eşti  învingătoarea,
toropitoarea.

NU ŞTIU
  
De ce te iubesc
chiar nu ştiu
dar e ceva aievea
sentimentul meu
de-a fi ostatec şi, da...
nu doar fermecat,
subjugat
până-n rărunchi
şi silit să ies afară
din mine
cu ochii pe viaţa ta
şi gata să-ţi dau
tocmai ca să dai,
să caut urmărind
ceea ce se-ntâmplă
în pofida mea...
oricând înduioşat
de a te reîntâlni.
Alături de tine,
ferice şi surâzător,
despărţirea ar fi
un rug mistuitor.. 

NOUTATE

De când
te cunosc
viaţa mea s-a schimbat:
mă trezesc
închipuindu-mi-te cu obrazul
pe pernă,
culcându-mă
eşti ultimul
meu gând,
deseori te visez...
Iar taina este
adorarea subită
deplină,
fuziunea ce
de fiecare dată
devine neapărat
un fapt.
Nu ştiu dacă mi s-a
mi întâmplat:
învârtoşarea
în continuitate,
montura perfectă. .

CONTEMPLAŢIE

Perna
ce s-a dat peste cap
cuvertura dată la margine
şi ajunsă pe jos
bucata de pânză ieşită  
pe partea ce fixează
cearşaful vraişte
pe care, întinsă,
ai fost strivită de povara
trupului mei
peste al tău...
de zile-n şir, înafara lumii,
în golul foartei
tale dragi prezenţe
rămase aici întipărite
nesătul aştept şi
contemplu
sfântul giulgiu
de in al patului.
  

DIN FERICIRE
  
Între noi e-ntotdeauna
ceva, din fericire,
ceva provocator ce ne
scoate din fire
şi ne-aruncăm în faţă
câte şi mai câte
într-un fel de atac
de pură cunoaştere.
Aşa se face că focul
ce răzbate prin piele
greu de ţinut în frâu
schimbându-şi starea
se topeşte-n sudoarea
cu rol de diluant
dar în fapt
întăreşte,
răcoreşte
trupul
dar nu îi
ia ardoarea.

CONJUGĂRI

Ce pot să-ţi fac
decât să te iubesc
pentru tot ceea
ce mă pui să îţi fac
nu doar cu mâinile
iar eu şi mai abitir
pentru tot ceea
ce vrei să-mi faci tu:
să pipăi şi să strângi
să dezveleşti ca să storci
să muşti şi să zgârii
şi multe alte verbe
conjugate în – ca sau ge
precum a adulmeca
a linge a suge
a pişca
ce – chiar fără le spui –
colindă
cele cinci simţuri
nesfârşitele fantezii
pe care nu pregetă să le aprindă. 

NU ŞTIU CUM

Nu ştiu
cum s-a întâmplat
dar am început
să te iubesc în clipa
când m-ai părăsit.
De-atunci înainte
închipuindu-mi-te
întreagă în oglinda ei
încercam să te regăsesc.
Crezusem asta, cu tărie,
crede-mă,
dar cu toate astea
nu,  n-am putut
şi transferul,
n-a fost să fie.
De ea, cu patimă,
şi de umila eu iubire
mă îndrăgostisem.
  

NEPĂSARE 

Te privesc
şi mă priveşti
râzând
cu nepăsare
şi acum
nu mai există nimic,
cuvânt privire sau gest,
nicio putere
asupra ta
spre a te recăpăta
alungând calmul
care te-a năpădit
spre a-ţi trezi din nou
măcar oleacă
de dorinţă
dacă nu pasiunea
ce-o aveai,
nici nu-ţi vine să crezi,
tu pentru mine
înainte să te-ndestulezi.

DIN PRIMA CLIPĂ 

Voiam să te am
chiar din prima clipă
în care te-am văzut
să te strâng în braţe,
să-ţi simt viaţa
cum se zbate nesigură
în strânsoarea mea
şi să ţi-o fur din ochi
din răsuflarea
sublimată-n salivă,
să te muşc şi să te mestec
deschisă şi topitâ
în toate cele ale tale
ca să te regăsesc, apoi,
în propria fiinţă.
Acesta a fost,
şi va fi, visul,
ce şi-acum
mă bântuie. 

DORINŢĂ

Nici atunci când mă simt
cel mai fericit om
nu dispare dorinţa
de tine,
de partea ta
cea mai tainică,
de esenţa volatilizată
a vieţii tale
pe care-am cules-o
şi capturat-o
înfăşurată-n mirosul ei
de dezvăluire
nicicând secătuită.

ÎMPREUNĂ

Impreună
ţinându-ne molcom
pe trupul dezvelit
pipăitului gustului
                       siluit
de ochi de mână.
Un sentiment pierdut
                          reluat
în lentă cădere
                     forţat
se lasă din când
în când se-apleacă
se lasă dus de  propriul zbor.
Adânc în muşcătură
                     destinşi
lunecaţi  supuşi toropiţi
în aceeaşi centură-a iubirii.

CANŢONIER DE PATIMĂ GREA 

                                                    Nu ştiu
                                                   în ce fel
                                                  am reuşit
                                                   şi totuşi
                                              te-am cuprins
                                                   cu totul:
                                            eşti în întregime
                                                    a mea
                                              şi-ncredinţată
                                                      mie
                                              ostatecului tău
                                           aşa cum îmi place
                                                     să fiu,
                                               gândindu-mă
                                       la cum au mers lucrurile
                                                    în mine
                                              şi m-ai înjugat
                                                   sub cnut
                                       muşcând ca din miezul
                                                   unui fruct.
                 
                           

INVIDIE

Dacă există un lucru
pe care l-am pierdut
odată cu trecerea anilor
aproape cu totul
e teama.
Scuză-mi aşadar
firea
cam neobrăzată.
dar nepervertită,
aşa că în timp ce te văd
– mai mult invidios
din iubire decât mâhnit –
strânsă-n braţele
soţului tău
şi mă-ntreb
dacă nu ţi-ai închipuit
cel puţin o dată
că eu aş fi fost
cel întins
în locul lui,
şi, consimţind totuşi
că nu ţi-ai îngăduit
să gândeşti asta
(dar nu şi să o faci),
dacă prin piele-ntre timp
nu m-ai simţit pe mine
peste trupul tău
şi, după ce m-ai avut
visat în vis,
nu te-ai gândit
că m-ai fi dorit
în carne şi oase.   

ISPITĂ

Poate că nu mă iubeşte,
ea însăşi
nu ştie sigur
dar totuşi
nu zice nu.
Aşteaptă
să o strâng
în braţe,
îmi vrea
sărutările
cu toate astea
nicicând pe faţă
nu le îngăduie...
îmi trimite mesajul
său mut pe mobil,
fiindcă ştie
că nu vom mai fi
pentru ceva vreme
atât de aproape:
sigură de departe.
O face din ispită,
doar asta recunoaşte
şi chiar mărturiseşte.
Că eu îi plac
fără să ne iubim
e o rană tămăduită
în viaţa mea
durerea e şi nu e
dar uneori iese din matcă
nemărginită.

O ALTĂ VIAŢĂ
  
Soarta mea
lângă  tine,
e să tot aştept...
să-ţi termini
ziua de lucru
şi să ai chef
să mă vezi
fără să am vreo pretenţie
menită
să te afecteze şi parcă jignită
să mi te dai
în toată
maestatea ta
găsind între timp, tu,
ceva provocator
în starea mea
de mutilat de aşteptare.
Şi, în decupajele
timpului tău,
mi-am decupat
o altă viaţă
la mii de chilometri
depărtare,
nesigură şi totuşi
cu-atât mai îmbietoare
în starea sa
de statornică rană
prin sine ameninţătoare.

GEST EXTREM

În inventarul
lucrurilor posibile
pe care însă nu
mi le-aş fi imaginat,
tot ce era mai greu
şi a depins de mine
am făcut.
A fost un gest
nu ştiu dacă generos
sau cutezător,
dornic poate
şi fără să mă prefac
să-ţi arăt
că nimic, cu tine,
nu mă mai jenează
şi nu mă simt
din pricina asta, nici vorbă,
un rechin
dimpotrivă, mai curând eu,
 mă simt trădat,
cumpărând un dar
pe care să-l dărui
soţului tău.

PE FURIŞ

Te-ntâlnesc
în locul pe care-l doreşti
şi stăm împreună
când vrei tu:
ne iubim pe furiş.
Spui că-ţi place
doar de pielea mea
şi că ceea ce te-mbie
este carnea mea,
în privinţa restului
nu-ţi faci iluzii, fiindcă
n-ai ştii ce să faci cu el.
Din tine, eu iau totul,
trup şi suflet.
Dar şi tu
fără să ştii
rămâi prinsă
în mreaja
fiecărui gând al meu
şi, până la urmă, nu sunt
singurul prizonier.
Ne mâncăm
şi-n timp ce ne dăm pace
după ce ne-am mâncat
suntem încă părţi
ale aceleiaşi fiinţe,
tot mai fericite
şi tot mai disperate

DOUĂ DESTINE

Dacă acesta e felul
de a-ţi duce viaţa
sugând-o
fără să pui gura,
există un motiv
şi tocmai de aceea
ţi-era teamă
de-atingere.
Aprinşi prin simţuri
pătrundem înlăuntru
şi este greu
să ne întoarcem despărţiţi,
din nou desfăcuţi
din fire aproape împletite.
Tu deja  intraseşi
în mine, prin ochi.
Dar, acum când te respir
tot mai strâns lipită de mine
e pentru prima oară
când le simt amestecate
cele două destine.
Te-ai topit în mine
trup şi suflet,
chiar dacă zici
că,  peste ani şi ani,
timpul va subţia
tot ce ne leagă
şi ne va desvrăji
şi dezintoxica
una de celălat
(din nou, însinguraţi,
şi tot mai mai înşelaţi).
  

ÎNDOIALĂ

Mă-ntreb
ce-anume vreau
să capăt de la tine,
ce soi de-ofrandă
mă face să îndur
ceea ce-ndur
ca să te simt răsuflând
lângă mine
lipit de trupul tău:
în timp ce mă respinge
se-nlănţuie şi strânge
cerându-mi să-l cuprind
cât pot de tare
ca şi cum te-aş îngropa
strângându-te-n braţe
făcându-mă apoi să-ndur
toată pedeapsa
despărţirii,
abia dezlipit, 
de partea mea aprinsă
sfârşesc
de fiecare dată
să mă las dorit.
                      

FURIE

Înafara timpului,
a cursului istoriei
şi al naturii,
nesătuli şi pradă
unei furii pure
în ardoarea-mpreunărilor
şi poziţiilor
tot ce e cu putinţă
pe umerii noştri
ce-i mai păcătos
şi ce-i mai ortodox
una-ntr-altul
răstigniţi în piroane
în vinul spumos
al odăii hotărnicite
până la sleire,
 tot mai buimac,
încât să triumfe
sfârşitul: irosire.

RĂZBUNARE

Azi este prima oară
când te-am renegat
şi am vorbit despre tine
ca şi cum ai fi fost
o oarecare
şi, pentru a face asta,
m-am prefăcut:
ţi-am şters pentru o clipă
chipul,
savoarea
ţi-am scuipat-o afară.
Am spus celeilalte
că eşti una din alea
dedicate carierei,
un lucru, dacă mă
gândesc perfect adevărat,
dar spunând asta
m-am răzbunat
pe iubirea ta anemică
prea controlată.
Pentru tine, în fond,
n-am fost altceva
decât o ocazie
de îngâmfare şi distracţie...
Să mă simt ca o vitrină
sau şi mai rău, o vacanţă
nu m-a amuzat în niciun caz
cu atât mai puţin apoi
ordinea ta neabătută ce-mi
excludea orice speranţă.
 

CU TOTUL

Am început
deja să te uit
datorită alteia
care mi-a plăcut
şi mi s-a dăruit
mărinimoasă
cu totul.
Insă  din ea cuprindeam
doar partea
unde regăseam
amprenta ta,
astfel credeam
că sunt cu tine
deschisă aşteptând
şi, până la urmă, am
chemat-o cu numele tău,
iar ea râzând
mi-a zis
că se simte iubită
chiar şi-n acea
stare descumpănită,
cu mine care în ea
te căutam pe tine.
Atunci am iubit-o
cu adevărat,
aceasta era minunea
ce tocmai se-ntâmpla:
ea nu mai era decupată
iar eu din nou întreg.
O doream pe cea
care mă dorea.

SURPRIZĂ
  
Ea mă consola pe mine
ce-o consolam la rândul meu,
eu gândindu-mă la tine
şi, ea, la altcineva,
nu la mine
într-o lucrare activă
de sprijin reciproc
între persoane
şi de alinare.
Noi, nefericiţi
neîmpăcaţi,
ne băgăm amândoi
în pat
dar eram mult mai mulţi
printr-un efect
de expansiune
şi-nţelegând puţin câte puţin
acum, pe urmă,
nu mai suntem
doar prieteni:
fără să ne căim
chiar spre surpriza noastră
la mijloc de drum
pierduţi şi regăsindu-ne
ne place să ne ştim
iubiţi îndrăgostiţi.  

TOATE SUAVELE LUCRURI

Toate suavele lucruri
pe care zilele-astea
ţi le-am adresat eu...
gesturi, cuvinte, timpul
sustras restului
şi dedicat ţie
care plângeai pentru celălalt
ce nu te iubeşte
şi mă-ntrebai:
“Ţi se pare corect?”
pradă descurajării.
“Am greşit cu ceva”
Tot ceeea ce am zis
şi-am făcut
şi tu nu bagi de seamă
că mă comport aşa
fiindcă te iubesc..
pentru tine care-mi spuneai
în chip de solemnă concesie
“Ce n-aş fi dat să fie el!”
Ca să mă consolezi?

ASALTURILE INIMII

Vrei sau nu vrei
fără contenire
într-o mută succesiune
precum clipirea
ochilor tăi.
Stăpână pe tine însăţi
de departe,
de-ndată ce poţi
cedezi şi te laşi dusă
când mă atingi.
Dar te plângi
ca un fel remuşcare
a tot ce simţi.
Tu  înduri
asalturile
propriei inimi,
şi pentru asta
mă pedepseşti de fiecare dată.
Mută de departe
cauţi să mă sufoci
în noian de tăcere,
îmi ceri scuze
de-ndată ce mă revezi
dar nu uiţi să tot repeţi
cât te apasă faptul
că trebuie să minţi
atunci când ne vedeam.
Mi-o spui tocmai mie
ce fur şi jur strâmb
ca să te am.

AVANTAJUL TĂU

Despre anumite lucruri
nu vrei să vorbeşti
şi preferi
intermitenţa virtuală
pe display-ul
telefonului meu mobil.
«Dar mi-e teamă -
îmi spui în mesaj -
că nu sunt în stare
să mă mai opresc».
O spui ca o nesătulă,
e avantajul tău.
Adevărul e că
nu-ţi place
să renunţi
nici la mine nici la alţii
între care şi soţul tău
drept care ne vrei
ca pe-o proprietate
a destinului tău,
ba chiar, de ce nu,
a poftei tale nemărginite.
De atfel,
chiar pentru această
lăcomie de viaţă
m-ai cucerit
Dar am obosit
să tot fiu pedepsit
pentru a te fi iubit.

LA MARGINEA NOPŢII
  
Îmbrăţişează-mă, hai,
câţ poţi de tare:
nu-ţi mai precupeţi
mângâierile,
deschide porţile
cât mai poţi să le deschizi.
Am ajuns deja
la marginea nopţii
la un pas de pustie
şi de moarte.
Mă ţin din răsputeri, vezi,
de ceaşca ta
de cafea fierbine.
Nu mai am putere
nu mai am aprindere
nu mai am nimic:
un ger amar
m-a pătruns pân’la oase,
de la picioare şi mâini
cuibărindu-se adânc,
în inima
eului meu primejduit.
Spune-mi că te vei întoarce,
ştiu că ştii să
minţi,
de-asta sunt sigur
şi eu sunt cel
ce te vrea să fii
a mea minţindu-mă,
că mie mi te-ai dat
pentru totdeauna
înainte de a te vedea
căzută-n extaaz
smulsă şi realipită
la viaţa de dinainte.
 

CÂND ŞI CÂND

Zilele-astea
viaţa mea
a devenit aşteptare:
acel când şi când
de a te vedea
la început de departe
şi apoi treptat
tot mai de aproape,
de a te atinge
cu mâna,
de a te strânge noaptea
şi de a te urmări
cu gândul.
Tu, lumină a zilei mele
din nou înluminate
nu aparţii, ştiu,
decât  ţie însăţi
şi nu există mreajă
în care să  fi căzut,
nu există făgăduinţă
pentru ostatec.
Însă nu mă sinchisesc
şi sunt al tău, într-adevăr
în tot ceea ce fac.
Nu vreau să mă mai spăl
unde-ţi păstrez atingeril,
nu vreau să mai mănânc
cu gura
ce-ţi poartă sărutările.

PROVOCARE

Pretindeai
că eşti la adăpost,
credeai
că eşti credinicioasă
soţului tău
dar de fapt îl înşelai
doar uitându-te la mine
drept în ochi,
şi vorbindu-mi
- erai aproape
   pierdută –
«Dar eu sunt măritată»,
provocarea îşi spunea
cuvântul
nu  te mai fereai,
părăsită
prinsă şi strânsă
cu uşa, tot una cu ea,
cuibărită parcă acolo.
Se dovedea a fi
mai puternică ispita
de a te simţi
dorită de mine,
şi cu atât mai îndârjită
vrerea ta tandră
de a fi iubită de mine.
Ai fost a mea
pentru prima oară
şi apoi necontenit.
amin.

INDIFERENŢĂ

Mă chemi
atunci când ai chef
ca să-ţi umpli vidul
de afecţiune şi vanitate.
Tu ştii foarte bine
că sunt gata
să-ţi ies înainte
căci pentru mine
e important
să te iubesc eu
şi-ţi mulţumesc oricum
pentru felul aparte
în care mă iubeşti,
tu, indiferenţă-ntrupată.
Ia-ţi aşadar
tot ce-ţi convine
cu siguranţă că
poţi face asta.
Mă las
în braţele tale
ca să mă regăsesc
şi, privindu-te,
ca să mă privesc
în faţă
mai slobod ca nicicând
fără îngăduinţă, da,
dar cu milă,
nefericit
de fericirea-mi.

ÎMPREUNARE

Suntem făcuţi, cine ştie,
unul pentru cealaltă,
şi totuşi dependenţi de
vieţile noastre
de dinaninte,
atraşi şi despărţiţi
de mâinile altora
de care, cândva
îndrăgostiţi,
încă-i iubim
dar deja
nu ne mai spun nimic
şi în atracţia noastră
biunivocă
dispuşi la toate,
dacă nu la omor,
cu siguranţă la furt,
şi-mpreunarea asta
ce ne uneşte
e cea ce ne înflăcărează
şi ne pedepseşte,

INCENDIU

Non pot
să nesocotesc
incendiul
ce s-a stârnit
şi-ţi caut în pat
trupul
întins şi destins,
pun mâna
parc-aş atinge
cărbuni aprinşi,
mă arunc
deasupra focului
ce-ţi explodează-n trup,
potolindu-mă
în cuptorul gurii
îmi sting setea
sugându-ţi
limba
cu clocotul meu,
şi-n aerul
ce pare de jăratic
iată-mă pompierul
zilei nostre în contra
flăcării
ce ne învăluie
se-nfoaie
şi arde spulberând
totul în jur.
De-acum eşti sigură
şi nu trebuie să-ţi faci griji :
din fericire
ne dăm foc
fără să ardem vreodată.

SINGUR

Acum dorm
cât e ziua de lungă
şi-ncerc să te visez:
este tot ce-mi
rămâne
pentru a te regăsi
înlăuntru-mi
spre a te avea.
Şi, atunci când m-afund
cu tine
- ntr-un vis
nu mai  vreau
să te las să pleci:
se dă o luptă
între dorinţa
de a te avea mereu cu mine
şi necontenita ta şovăire
gata să-mi scapi din mână.
Astfel mă trezesc
singur în pat
fără să mi te simt alături...
vrând  aşadar să mă surp
din nou cu totul
în reveria mea,
bag capul, sumbru,
sub pernă
în timp ce plâng
să pot nestingherit
măcar să urlu .

 
ÎN RATE
  
Mi te îngădui în rate:
întâlniri, scrisori,
telefoane...
Şi mereu supravegheat
e felul tău
de a chibzui
imponderabilele amorului
bine temperat
cantitativ şi calendaristic,
fără să-mi iei în seamă
plăcerea
exceselor.
Îmi topeşti provocarea
şi riscul laolaltă
înlăuntrul certitudinilor
tale despotice.
E-adevărat,
sigur, ai dreptate,
că iau totul
în timp ce de fapt
nu mă mulţumesc
nicicând cu nimic,
în voinţa mea de-avea
doar absolutul.
Chiar de aceea
mă pierzi ca şi cumai fi vrut...
ba chiar, dacă
încă n-ai aflat,
deja m-ai pierdut.

ÎNTRE OAMENI DE BINE

Tu ai fost cea
care ai dat
prietenelor tale
definiţia mea.
Un italian
tip export,
nu tocmai frumos
dar nici urât,
interesant
şi-n stare de orice.»
Unul cu care să-mi petrec
ziua
şi să stau apoi
câteva ore noaptea.
Mai mult complice
decât seducător.
O chestiune
de stil şi totodată
de substanţă
- nici urmă de teamă
ş nu contează
că nu mai e vreo speranţă –
exact ce-ţi convine:
să rămâi
mereu de faţă
şi nicicând ca martor.
O întâlnire, oricum,
între oameni de bine.

ÎN NUMELE TRECUTULUI

Dar nu e  zadarnic
să ne iubim în numele
trecutului,
al acelui când şi  cât
să fi fost îndrăgostiţi
unul de celălălalt,
chiar şi în ipoteza
de cum ar fi putut, da,
să fie şi n-a fost,
irosită dorinţa
pe-atunci învederată
spre a ne silui adânc trupul
aşa cum fără măcar
să ne-o spunem,
visasem.

DUPĂ FURTUNĂ

Dar tu te laşi
călăuzită de cuget
în timp ce crezi
că te-ncredinţezi inimii
şi acela, da, o amăgeşte
şi o face s-amuţească
ori de căte ori
se străduieşte să vorbească,
în fond o dispreţuieşte,
şi lui nu-i rămâne
decât să-şi continue
meseria
nu cea de piroman
ci doar cea de pompier
în lucrarea lui mântuitoare
ud leoarcă şi învineţit
după furtună.

PAOLO ŞI FRANCESCA 

Există un ceas când
totul se-odihneşte
şi, în cele din urmă,
îşi găseşte locul său nesperat
fiecare lucru
şi adierea vântului
abia simţindu-se
primeşte mişcarea
înlăuntrul sălaşului
propriei tihne...
este ca şi cum
motanul culcat
îşi închide cercul
printr-un salt brusc...
vocile subţiate
clinchet parcă
de tacâmuri
atingând farfuriile
iar făgăduinţa vieţii
aproape-o certitudine
destinsă şi păzită-n
adânc de fortăreaţă.
Trecându-mi mâna
uşor prin păr,
şedeam în divanul
cel mic din grădină
citind
despre Paolo şi Francesca
risipiţi în văzduhul infernului.
Iar tu pe picior de plecare
fixându-mă, coborând
şi urcând din nou pe bicicletă,
plângând mă întrebai:
“De ce suntem nefericiţi?”

BĂTĂLII DIN TRANŞEE

Mângâiată învelită
îmblânzită întemniţată,
oglindă credincioasă
hrană despotică
oxigenată
fiinţa iubită
pretinsă şi declarată.

MĂSURARE
               
Aşa, pe nepusă masa
mă surprind în oglindă
strâns în îmbrăţişare
în timp ce evadez
din propriai fiinţă
dorinţă chircită
şi chin al unui subiect
ce mimează fuziunea. Dar
anulează ficţiunea
şi visul
unei împreunări cum se cade
tocmai obiectul dur
care, între timp,
sare în sus între
noi doi
şi care se opune
corp străin
chiar propriei afirmări.

ÎMBRĂŢIŞARE
  
Mă închipui
cum îţi scotocesc cu mâna
trupul ofrandă,
deschis oricărui asediu
şi-ntre timp ascult,
atent la bufnitura
inimii tale,
glasul ce pârâie
şi pâlpâie
rostind:
                       «Iubire...»
Mă închipui
cum socotesc molcom
orice ungher şi reazem
descoperire şi ascunziş
al tău de mine neştiut
şi mă fac tot mai suplu
şi caut şi-urmăresc
măsurând ştiinţific
cauza
nemărginitei dorinţe

URMA
 
Suava-ndoitură a gâtului
când rosteşti un cuvânt;
adumbrirea pieptului
şi croiala mâinii
ce urcă de-a lungul şoldului,
acea albă carnaţie
abia adumbrită
într-un evantai
de ochiuri deşirate.
Trăsături minime, chiar aşa,
puncte legate într-un segment:
formă culoare consistenţă.
Doar amănuntul,
în a deveni obiect
şi loc circumscris
simţurilor noastre,
face prezent
şi real, salvându-l
din evanescenţă
din stingere şi vid
instinctul de-a opune
timpului o imanenţă
lumea prefăcându-se
într-o clipă eternă
înainte ca urma de lume
să lunece de tot
în genune.

SUFLARE

În acea străveche suflare
înlăuntrul inimii
fiecare îşi recunoaşte
destinul.
Visul cel mai neîngăduit:
ideea unui infinit
chiar şi cotidian,
dat de soartă
trupului iubirii.
Dăruită şi-ostatecă
spre a-şi păstra
întreaga savoare,
sustrasă vidului
ţinută-ntre coapse
îndelung, zadarnic,
precum apa
ce oricum alunecă
printre degete

REGINĂ

Eşti fără cusur
în felul tău de-a exista pe jumătate
fără să simţi
sciziunea
şi, câteodată,
în întregime,
pe-aici şi pe dincolo,
stăpână-adevărată
neînduplecată
în felul tău de a mă iubi
prin nepăsare
mulţumită
de starea mea
dependentă şi înnamorată,
şi, ca orice regină,
ai profitat
întotdeauna,
şi, ca să te am, eu
am acceptat întotdeauna.

ÎN ÎNTREGIME

Ai fost a mea
şi te-am iubit
supt digerat
în întregime,
carne, suflet
şi sâmbure.
Ostatecă
prinsă-ntre spirele
acestei iubiri
ce mă bântuie,
singur, felul meu de a fi,
trăiesc din tine adânc
în chipul tău de-a muri.

PATIMĂ

Forţa ce se umflă
stoarsă şi amânată
încă pentru cine ştie
ce extensie,
furia nestăpânită
şi despotică în timp ce
urcă îngâmfată şi izbeşte
cu brutalitate şi
înhaţă oricare
din părţile vii,
puterea întreagă
ce mă-mboldeşte să ies
înafara mea încovoiat
şi descumpănit
înlăuntrul crăpăturii
rănii tale
deschise şi obrintite
oferite şi totuşi
cornet şi colivie
totodată din fericire
şi drept osândă
nicicând cicatrizată.

DIN CAP

Ştii.că îmi place.
O fi ceva numai
din capul meu.
Să nu dai jos
pantofii...
să păstrezi măcar unul,
cel pe care să-l porţi
pe picior,
să-l simt pe spatele meu,
să-l ating în timp
ce mă-nţeapă.

OBSESIE
  
Atunci când un gând
mă prigoneşte
şi o umbră fără de
contururi de-acum
se iveşte
şi-aruncă asupra
minţii mele
vina ei
inexistentă,  atunci
devine tot mai limpede
că oricare alt nume
sau gest sau nuanţă
nici măcar nu contează.
N-are valoare măsura:
nu ştiu ce să mă fac,
e drept, cu nepăsarea
Mă las pe mâna fricii
şi  scufund în tine
în carnea ta
răul ce mă asediază
şi mă năpăstuieşte.

FĂRĂ MĂSURĂ

Mă iubeşti de parcă
ai vrea să mă-nghiţi,
să mă faci ostatec
înlăuntrul unei stări
presupuse de mine
de-a dreptul ferice,
să mă mesteci şi,
teafără şi de la natură
dominantă,
să mă respingi afară
muls şi făcut fărâme,
abia plutind
pe o parte a ta
ce de îndată se simte
părăsită
deloc mulţumită
de-a fi de mine
aşa cum îmi pretinzi
fără măsură iubită.

UNGHIILE ŞI DINŢII

M-am întors doar
ca să te muşc şi să te zgârii
şi să-ţi plesnesc
cu palmele şi pumnii
carnea
şi să te fac să te repezi
la mine în sfârşit
cu unghiile şi dinţii.
Spre-a fi şi mai
făţişe
feţele durerii
în semnele şi urmele
de vânătăi şi roşeaţă
ale furiilor tale,
uşi deschise
ale imboldului grabnic
de a mă resuscita
din această-agonie.

ÎN BRAŢELE TALE

Nicidecuml pentru mine
nu e plăcerea
şi nici singurătatea
sau iubirea
în momentul acela
care mă-mping
la spasmul vulcanic
în braţele tale
învelit şi strâns
între coapsele tale
ci, zvârcolindu-mă
şi în împreunare
împietrind când şi când
mişcarea
spre-a pune stavilă vidului
 - cu tot ce mai  rămâne
nu ştiu ce să mă fac –
furioasa râvnă
de a mă- neca în tine
în groapa ta
de carne.

ISON

Cu tine am pierdut mereu
de-ndată ce-am început.
Eşti tu
cea care-ai dorit
să mă ai la mână, 
supus să-ţi ţin isonul,
liberă să pleci
şi să vii când pofteai
unde m-aflam,
îngândurat şi-nlănţuit.
Curios la-nceput,
acceptasem apoi
chiar cu plăcere.
Dacă mă simt dezamăgit,
să ştii că
te-am iubit,
şi n-a fost în zadar
fiindcă, pierzând,
m-am regăsit.

RODELE CUGETULUI

Te plângi de-nvestitura
tuturor sentimentelor,
imensa ta comoară
de mine irosită
şi te mai plângi
că nu îţi răsplătesc
după cum meriţi toată
dăruirea
de care-am avut parte,
că îţi ofer
roadele cugetului
iar până la urmă
nu-ţi dărui inima,
căci m-ai luat
drept cel închipuit
de tine,
iar nu cum sunt croit.

SFINŢITĂ

  
Eşti tu cea care, înlăuntru,
te simţi sfinţită
şi crezi şi vrei
c-aşa  să şi fie
că eu  te-am
căutat
ales şi cumpărat
ca pe-un obiect extrem
ce ţine mâna
subiectului
lipită pe de-a-ntregul
de ofranda sa,
partea data,
asimilată
de însăşi
expreasia ei plină de viaţă.
Şi este lucrul
care te excită
cel mai mult,
cea care leagă
în mreaja plăcerii
orice efort al meu
de a-mplini dorinţa,
a ta de tine, de a fi
profund proslăvită
şi, proslăvind,
ţinută şi gâtuită.

DETENŢIE

Muşcă tigroaica
şi zgârie spinarea.
Limba
cravaşă şi sirenă
ce-ncleştează
şi-alunecă, cedează.
Ţinută-n lanţ
te vreau a mea,
credincioasă
în depebdenţă absolută.
Aşadar, să dispun,
de viaţa ta întreagă
fără pic de măsură.
Deşi este ceva
în contra raţiunii,
chiar dacă simt
că e o amăgire
un fel de violenţă
din pricina fricii.
În detenţie, a mea...
Orice s-ar întâmpla. 

CONTRADICŢIE

Eu care te iubesc
în  copilărească
mea smintire
încredinţându-mă în fine
de unul singur
fericelui imperiu
al sentimentelor,
în ciuda aparenţei
de maturitate,
iar tu distrasă doar
de dragoste
primită şi chivernisită
sub semnul vanei
tale vanităţi trufaşe,
ce încăpâţânat-o ceri,
în pat, împingând
să mă dai gata,
spre-a fi tratată
ca o prostituată.

TU ŢI-O DOREAI

Simţeai că-mi pierd vlaga
dar era doar
impresia
pe care ţi-o dădeam
ca să mă laşi să plec,
să scap printre
ochiurile gâlcevei.
Te-am întrebat
dacă îţi păsa într-adevăr
câte parale face
partea mea
cea mai brutală.
Cred că asta, da,
pretindeai:
torturată,
pe stâlp răstignită
cu fală.

EL
  
Îmi vorbeşti de el,
de inima lui ca mierea
de dăruirea lui fără preget
de ofranda lui...
de celelalte
multe merite ale lui.
Pentru el doar
ţi-ai păstrat dragostea
şi-ntreaga nemărginita-ţi
preţuire.
Ai spus că
n-o să  poţi
să  mai iubeşti vreodată,
că pentru mine
ai doar o atracţie oarecare.
Rămâi exact timpul
cât să găseşti patul,
şi pentru fiecare
din aceste cedări
de-a te vedea sleită,
mă faci să ispăşesc apoi
pretinsa ta
pedeapsă.

PREFĂCÂTORIE
  
Tu eşti cea
care m-ai gonit
prefăcându-te că
eşti prada
şi atunci când te-am prins
tu m-ai făcut ostatec, da,
mi-ai pus
lanţul la gât:
eu sunt câinele
iar tu hiena.
Tu hotărăşti când
şi ocaziile,
prefăcându.te
că-mi cedezi.
Mi-ai cerut
şi-ai pretins
cu sufletul la gură
să te
îmbrăţişez.
Dar braţele mele
sunt obârşia
rănilor
cu care m-am ales.

CONTRATIMP

Nici vorbă
ca-şi fi vrut
doar să gust
oleacă din viaţa ta,
să-ţi sustrag o parte
ca să rămân eu întreg.
M-am retras
după ce te-m cotropit,
fiindcă la urma urmelor,
nu aveam
nu zic exclusivitatea,
dar nici măcar
plăcerea
de a fi din nou iubit.
Nu ai fost
de fapt nicicând a mea.
Ştii asta foarte bine
dintre noi cine-a fost: 
tu eşti
cea care m-ai dorit
şi m-ai părăsit.

PRILEJ

Ei, hai, mărturiseşte
că iubindu-mă, te
iubeşti pe tine însăţi.
Că nu este tocmai,
ăsta, felul
de a trăi cu adevărat
din tot sufletul restul,
de a simţi palpitul
emoţiei
alunecându-ţi în carne
şi de a face din asta un prilej
de a te regăsi alături
de cel ce ţi se-opune
într-un veşnic război
din tranşee. 

MÂNIE

Am spus-o şi
o repet
mâniei tale
că leacul
unic şi perfect
la tresărirea
oricărei inimi
este chiar iubirea,
ce nu conteneşte
să iubească în lipsă
când încetează
să-şi asculte
rumoarea.

PE FRÂNGHIE

Este felul tău
de a mă ţine
pe frânghie
oricum îmi recunosc vina
de-a te fi iubit
ce face din mine
un regicid
al regalităţii tale,
un blestemat de impostor
chiar şi ca amant
şi adorator.

SCENA
  
Acesta-i un loc
unde tu deja ai fost
şi-n care vei fi
cine ştie de câte alte ori.
Dacă n-aş fi fost eu,
ar fi fost un altul
să-ţi ţină isonul.
Aici e rezolvarea
chiar dacă neprevăzută
cinică şi crudă
fără să te cruţe,
admiţând
că pe scenă pot
fi schimbaţi figuranţii
şi că se pot spune
cu aceeaşi convingere
aceleaşi lucruri
mai multor oameni.

DIMPOTRIVĂ

Şi-n timp ce tot spui
că nu-I drept,
că nu-i nimic
de făcut
pentru noi doi
şi că trebuie
neapărat să ne despărţim,
ştiu că minţi
şi simt
că nu crezi
nici măcar un cuvânt
şi vrei să-ţi răspund
că nu-i adevărat,
înecându-ţi carnea
în carnea mea
cusută şi-nchisă la nasturi,
să nu rămână
nicio parte din tine
de mine dezlipită:
adânc şi pe de-a-ntregul
în întregime pe mine
ţintuită.

ÎNCĂ DE LA PLECARE
  
Ştiam totul
încă de la plecare,
fără să mai sper cumva
că voi putea schimba
pe parcurs partida
şi că mă voi împotrivi
hotărârii tale de a-mi
aluneca printre degete.
Şi totuşi te doream
şi chiar te-am avut:
gâdilare şi strănut
într-o cameră goală
a numeroasei tale vieţi.
Simţeam că începea
şi se sfârşea acolo
şi chiar îţi făcea plăcere
în timp ce...da, muream.
Am fost totuşi
în fond,
adevărata ta vacanţă
transgresivă.

DETONANT

Din ochi
îmi cereai să te-ating,
poate că nu era altceva
decât o simplă atracţie
a părţilor,
dar nu era vezi bine de-ajuns
atingerea mea
şi ca un detonant
îşi sporise
golul şi vâltoarea;
pe neaşteptate te-ai lipit
de mine toată,
ba chiar te-ai scufundat
în a mea strânsoare
astfel că jinduiai,
în complicea ta afundare,
să fii stoarsă.

LA TÂRGUL IUBIRII PIERDUTE

Ştiu că este ciudat
şi totuşi aşa  a fost să fie
să te iubesc,
o dorinţă numai a mea
cu totul omenească.
Nu ştiu de ce
însă mă simt
împăcat şi norocos,
pentru tot binele
cu care m-am ales
fiindcă te-am iubit.

FIINDCĂ IUBIREA

Îndrăgostitul
e cutezător
se dă de gol
în plină zi,
nu e deloc precaut
şi-şi face scut
doar din imboldul
ce-l simte
şi care-i dă ghes.
Fiindcă iubirea
e puternică
tocmai atunci
când pare şovăielnică,
umple golul
ce ne învăluie,
sparge zidul,
nepăsătoare mască,
şi-ntotdeauna biruie
fără să cucerească.
Îngerul, îl scoate la iveală,
în vreme ce stârneşte
suflarea animală.

LEGĂTURĂ

Aşa se petrec
lucrurile:
orice-ar fi fost
scris cândva,
o clipă şi
viaţa
ţi se pare cu totul alta.
Legătura
se-mpleteşte
într-o clipă,
semn că
te pecetluieşte
şi adânc te pătrunde,
că pune
deplină stăpânire
pe inima ta
în singurul
fel ce-l ştie,
şi nu contează
că apoi durează un ceas
sau viaţa întreagă.

APRINDERE

Există oameni
care alunecă
şi-i simţi gata
să te doboare,
şi alţii care izbindu-te
ţi se lipesc de trup
precum o pată
sau o crustă.
Dar cei ce-ţi
pătrund în sânge
aceia te bagă-n
puşcărie
şi te chinuie cel mai mult:
e o aprindere
ce năvâleşte pe sus
şi arde pe dinăuntru.
Ai chef să stingi
incendiul,
să-ţi ţii răsuflarea
şi să te sufoci.
Singurul leac
este timpul care,
trecând, adumbreşte
şi te face să uiţi.

ÎNCORDARE

În ce fel găsesc mângâiere
suspinele amanţilor ?
Uneori nici măcar
în braţele celor iubiţi
nu li se stinge setea,
dedaţi în întregime
dorinţei şi durerii -
uni gol nicicând împlinit -,
mistuiţi de febra
unei tainice nevoinţe
dovedite şi abia
percepute
în felul ei de a fi absolut
râvnite cu toată-ncordarea
plonjonului deja iminent
şi totuşi nesăvârşit
pentru a înteţi focul
energiei
înainte ca arzând
să se mistuie-n vid.

MAI

Luna mai îmi deapănă
tandra lui povestire
de seară,
ca să i-o povestesc ei
care a auzit-o deja
pe cont propriu.
Mă uit la ea în timp ce
se uită la mine nemişcată
doar un deget îi tremură
oprit în aer
întâmpinându-mi mâna.
de care nu s-a ferit.
Ce mai contează,
aş vrea să-i spun,
dacă nu ne cunoaştem
şi la fel de străini o să fim
chiar dacă ne vom iubi.
Numai dacă ne-atingem
şi ne strângem în braţe
va să aflăm totul
despre trecutul nostru,
despre golul  lăsat de
fitecine
şi despre nevoia
de-a-nchide într-un fel rana
încredinţând din nou pipăitului
întreaga surpriză a vieţii.
  .

GÂND

Eram cât pe-aci să cedez
surâsului
mai mult decât a mitului
sângelui tău slav,
dar apoi un ceva
m-a făcut să revin:
timpul unei priviri
poate neaşteptate,
un tremur vag
al nasului tău
imperios şi obstinat
în a mă ţine atent.
Până la gândul
gândit şi presupus
- desigur fetişist - 
ce tare mi-a plăcut
să fiu prada
uneia din cuceririle tale.

ÎN POZĂ
  
Nu reziştiimpulsului:
te uiţi la pantofii mei,
îţi pace împerecherea
culorilor  mai sus,
croiala hainelor.
Până la ce punct
al pozei
pretinzi sau mă inviţi
să fiu prezent
pe-această listă
de-amănunte?
Spui că un lucru
sporeşte valoarea
celuilalt.
Era predestinat
să îndrăgesc
o arivistă
puţin burgheză,
însă de fiecare dată
când îmi dau seama
mă-ndurerează
că nu dai doi bani
pe conţinut
de dragul
ambalajului.

ÎNDOIALA
  
Fiecare rămâne
lipit vârtos
de propria viaţă...
dar se nimereşte
ca vieţile să se
întretaie
şi, la fiecare intersecţie
ce trebuie traversată,
apare îndoiala care
să fi fost strada de urmat.
Unii folosesc mintea
alţii se-ncredinţează
inimii
şi amândouă modurile
pot fi greşite.
Există unii care găsesc
de fiecare dată motive
pentru a reîncepe
şi alţii, în schimb, îmrânciţi,
văd la orice cotitură
totul zadarnic
şi aceeaşi clisură.
Pentru mine e şansa
unei alte zile,
pentru tine o altă zi
de înfruntat.

RESTUL

Azi, la târgul
iubirii pierdute,
adevăratele tale ţinte
par banii
care în spatele
suflării-ntraripate
îţi hrănesc dintre vise
pe cele mai frumoase:
casa, hainele,
călătoriile...
bibjuteriile.
Restul, chiar dacă
îl pretinzi
şi l-ai vrut,
de-acum spălăcit,
e doar un strănut.

RĂSTURNAT

Mă trezesc răsturnat
într-un aiurea şi, în
fiinţa mea topită,
revărsată de partea unde eşti
unde doborât şi pătruns
sunt doar un lăuntric solvent
cum nu mai fusesem
dar sus din adâncuri
din nou ivindu-mă
dincolo de nimbul confuz
al purei dorinţe
împletite şi-nvăluite
în punctul incandescent
în întunericul nopţii
ce limpezeşte-ntunericul
- de-acum unul din doi -
din  noi nouă
aşadar acelaşi înţeles
cu nicicând şi mereu
cu totul şi nimic...îl ai,
dar în van,  n-are niciun sens:
deşi îl ai, e ca şi cum ar fi absent.

OBOSIT

Am obosit
să te tot cumpăr la cântar
pentru fiecare prestaţie
credeam că mi-ar fi-ajuns
să te am
ce pe un bun al meu,
cu tot cu carnea ta,
în schimb
nu ştiu ce să mai fac,
lovit ca de-o pacoste
şi mi-e dor de ceva.
Vreau să mă-ntorc înapoi
să scot la lumină
primii ani,
străvechea noastră dragoste.

AVEREA TA
  
Am fost pentru tine
perna şi o-nvelitoare
scaunul şi fotoliul
frâul de care se trage
dac-ar fi fost nevoie,
şi un imbold ca să urci
reazemul şi deriva
şi chiar şi un zid,
ţărmul în contra
a tot ceea ce dă năvală
sau care împrejmuie,
farul în zona
ta de-ntuneric,
scările tale şi
solia ta sigură,
o uşă deschisă
şi calea de ieşire:
un pod, o autostradă
pentru viaţă.
Ce vrei
să-ţi răspund?
Că, desigur, îţi convine
şi că, dacă faci o socoteală,
mă poţi considera
suprema ta avere
materială.

ÎN ASCENSOR
  
Visam să pun mâna pe tine
cândva, neapărat,
în ascensor:
să te lipesc de perete,
să-ţi sufoc glasul pe buze
şi asta nu mai mult de
o nemărginită secundă,
să-mi potolesc setea
în acea coborâre rapidă
cât mai adânc.
Şi, în timp ce continuam
în visul meu
mereu acelaşi,
fie şi ca efect
al dorinţei mele
chiar tu ai trecut
de-a curmezişul prin uşi,
să mă săruţi.

CLAR

Am încercat să te am
şi nu te-am avut
dar între timp am înţeles
de ce, cucerindu-te,
te-am pierdut.
Frica prin care-ai trecut
simţind
că şi tu ai fi
vrut.
Astfel m-am luminat
în cele din urmă
că mult msi mult
a iubit
chiar cel ce iubind
a renunţat.

EXCEPŢIE

A fost o excepţie,
tresăritul cel mai neaşteptat:
brusc cu sufletul la gură
răpus de mirosul
pielii,
de savoarea de migdală
şi lămâie.
A fost o cinstire
aproape firească
a tinereţii tale
regeşti şi
o probă de echilibrist
pe frânghia care,
în fine, nu cedează,
sau o probă
de prestidigitaţie
care în farmecul pur
totuşi nu se minte pe sine
despre cum va să-i fie.

TINEREŢE

Tinereţii
nu-i e nicicând
frică de viaţă:
o priveşte şi
încă n-o vede
în urcuşul ei
dar cugetă şi visează
cum va fi mai apoi,
că apoi nu există
nu contează pe moment
chiar dacă va conta...
“Lasă-te-n voia sorţii,
hai...”
Nu e nicicând vreme
pentru alean
chiar dacă adevărul
care-ţi ia şi bandajul iluziei,
te-a descurajat
de cum
s-a încheiat sau nu
povestea.

  
CE-ANUME

Am priceput
ce-anume
ţi-a plăcut la mine
maturitatea mea,
plinul
de-acum preaplin
în punctul unde se află
fără vreun viitor
gata menit
să descrească absent
în propria zeamă...
Iubirea de-acum ştiutoare
că-ţi ajunge
din partea cuiva
care a avut deja totul
şi nu se  mai aşteaptă la nimic.

MÂNCÂND

Mirosul
pulberii amestecate
cu coaja
unei portocale deja coapte
a fost
prima senzaţie
dată de pielea ta
între gât, sus,
şi rădăcina
părului. Şi-apoi,
afundându-mi dinţii,
savoarea
miezului tare
înainte de a-l despica
între buze:
acea licoare...
saliva ce se scurge
odată cu resturile
de pe limbă
şi alt miez dulce
mestecat
de piersică şi de caisă
într-o fragedă răcoroasă
gustare a trupului tău
a plămadei tale.
Şi tot înghiţind
am simţit acolo
că din ce mâncam
sporea tot mai mult
apetitul.